Polarizarea socială şi economică a atins cote extreme în România, iar actuala criză economică a contribuit decisiv la propagarea acestui fenomen. Categoria persoanelor cu venituri mici şi foarte mici, formată, în proporţie covârşitoare, din pensionari care nu dispun de surse alternative de finanţare, este cea mai vulnerabilă la efectele recesiunii economice.

Acţionând în spiritul principiului solidarităţii sociale, care presupune că întreaga comunitate este responsabilă pentru susţinerea acelora care nu-şi pot asigura singuri un standard de viaţă decent, statul român are obligaţia de înlătura aceste dezechilibre şi de a adopta măsurile de protecţie socială care se impun.

Într-o perioadă în care chiar şi agenţii economici cu o pondere semnificativă pe piaţa internă din România solicită şi primesc ajutor de la stat, reglementarea unei modalităţi de susţinere a pensionarilor este absolut necesară.

Programul de solidaritate socială, introdus prin prezenta propunere legislativă, constă în instituirea taxei de solidaritate socială aplicabilă operatorilor economici, persoane juridice plătitoare de impozit şi profit. Această taxă, în cuantum de 1% din profitul anual al operatorilor economici a căror cifră de afaceri anuală este mai mare de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro, va constitui o nouă sursă pentru bugetul asigurărilor sociale de stat. Din fondurile colectate vor fi mărite, proporţional, toate pensiile al căror cuantum este inferior salariului minim pe economie.

Prin această măsură, care nu va afecta veniturile întreprinderilor mici şi mijlocii, marii operatori economici îşi vor asuma o firească obligaţie morală de oferi societăţii româneşti un procent din profitul obţinut.

Din aceste considerente, propunem Parlamentului României prezenta iniţiativă legislativă spre dezbatere şi aprobare.

Iniţiatori:

Senator Dan Voiculescu

Senator Ion Toma

Senator Arcaş Viorel

Fisiere:

1. Propunerea legislativă privind Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse

Propunerea legislativă privind regimul juridic al patrimoniului sindical din România reglementează regimul juridic şi procedura de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de statul român sau de organizaţiile cooperatiste în perioada 6 martie 1945 până în prezent, şi care au fost în proprietatea Confederaţiei Generale a Muncii, Consiliului General al Sindicatelor, Uniunii Generale a Sindicatelor din România, inclusiv imobilele prevăzute în Decretul nr.358/20.08.1949 al Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale.

Astfel, statul român, rămas ultimul în Uniunea Europeană care nu a reglementat acest domeniu, îşi îndeplineşte o obligaţie fundamentală, cu implicaţii majore pentru mişcarea sindicală. Beneficiind de patrimoniul care le aparţine de drept, sindicatele vor avea asigurată independenţa faţă de factorii politici sau economici şi vor putea garanta respectarea drepturilor legitime ale forţei de muncă din România. Această nouă dimensiune a sindicatelor va genera puternice efecte pozitive, atât asupra eficienţei economiei naţionale, cât şi asupra echilibrului social.

În urma dizolvării sindicatelor din perioada comunistă, nu a existat o soluţie juridică de preluare a bunurilor imobile de la vechile structuri sindicale la cele constituite după reinstaurarea regimului democratic. Având o situaţie juridică incertă, acest vast patrimoniu imobiliar a fost expus, pe de o parte, încercărilor de preluare abuzivă şi, pe de altă parte, unei degradări accelerate datorate inexistenţei unui sistem coerent de finanţare şi întreţinere.

Prezenta propunere legislativă a fost elaborată în urma unui proces consultativ complex desfăşurat împreună cu toate confederaţiile sindicale din România şi aplică prevederile privind necesitatea elaborării unei legi speciale referitoare la patrimoniul sindical, conţinute de articolului 8 alineatul 4 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Restituirea bunurilor către Uniunea Naţională pentru Preluarea Patrimoniului Sindical, persoană juridică ce urmează a fi constituită prin asocierea confederaţiilor sindicale reprezentative, se va face în natură, iar în cazurile în care acest lucru nu este posibil, vor fi stabilite măsuri reparatorii, care se vor acorda, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietăţii si justiţiei.

În scopul aplicării dispoziţiilor prezentei propuneri legislative se va constitui, în subordinea Guvernului, Comisia pentru stabilirea regimului juridic al imobilelor care au aparţinut patrimoniului sindical, care va fi formată din Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau un reprezentant desemnat de acesta, precum şi câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei, al Ministerului Economiei, al Ministerului Finanţelor Publice, al Secretariatului General al Guvernului, al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi al fiecărei confederaţii sindicale reprezentative.

În consecinţă, supunem spre adoptare prezenta iniţiativă legislativă, care recunoaşte mişcării sindicale din România drepturile legitime asupra unui patrimoniu de care a fost privată în mod abuziv.

Fișiere:

1. Proiect de lege privind regimul juridic al patrimoniului sindical din România. (fisier PDF)

Situaţia persoanelor vârstnice aflate în imposibilitatea de a se gospodări singure, complet lipsite de îngrijirea familiei şi de asistenţa la domiciliu pe care ar trebui să le-o asigure autorităţile locale, a devenit alarmantă în România. Pe fondul unor reglementări permisive şi confuze, numărul persoanelor angajate în calitate de îngrijitori la domiciliu pentru persoanele vârstnice a devenit extrem de redus, acoperind doar aproximativ 15% din necesar.

Această situaţie se datorează, în principal, atât remuneraţiei scăzute oferite îngrijitorilor la domiciliu, cât şi limitelor bugetelor locale din care, în conformitate cu Legea nr.17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, trebuie finanţate cheltuielile necesare pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu.

Calitatea serviciilor de asistenţă socială reprezintă un reper esenţial pentru nivelul de civilizaţie al unei societăţi. În condiţiile în care media europeană a remuneraţiilor lunare oferite îngrijitorilor la domiciliu depăşeşte 1000 euro, salariile lunare alocate în România pentru aceleaşi servicii, în cuantum de 150-200 euro, sunt complet insuficiente, descurajând identificarea şi pregătirea unor persoane competente, capabile să furnizeze servicii de îngrijire decente.

Finanţarea activităţilor de îngrijire la domiciliu a bătrânilor exclusiv din bugetele autorităţilor locale, fără a implica bugetul de stat, a demonstrat două deficienţe majore:

1. Resursele bugetare ale autorităţilor locale sunt, cu extrem de rare excepţii, insuficiente pentru a garanta asigurarea unui număr suficient de îngrijitori la domiciliu;
2. Diferenţele de resurse între bugetele locale creează discrepanţe majore privind cantitatea şi calitatea serviciilor de asistenţă furnizare în localităţile din România. În localităţile în care bugetele locale sunt mai mari şi mai bine administrate, serviciile de îngrijire la domiciliu sunt mai numeroase şi mai eficiente decât în localităţile lipsite de resurse. Astfel, persoane care şi-au achitat similar datoriile de cetăţean şi contribuabil beneficiază diferit de serviciile de îngrijire la care sunt legal îndreptăţiţi.

Pentru a remedia această stare de fapt am iniţiat prezenta propunere legislativă care transformă într-o obligaţie imperativă atributul consiliilor locale de a putea angaja personal de îngrijire la domiciliu, stabileşte expres un nivel decent pentru salarizarea îngrijitorilor la domiciliu şi, reglementează sursele de finanţare a acestor salarii în sensul alocării lor, în proporţii egale, atât de la bugetele locale, cât şi de la bugetul de stat.

Documente:

1. Asistenta persoane varstnice – Expunere Motive (fisier PDF)
2. Asistenta persoane varstnice – Propunere Legislativa (fisier PDF)

Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, numărul 255, din data de 29 mai 2008, privind punerea în executare a Deciziei Civile nr. 1112/11.06.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a – Contencios administrativ si fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost aprobat schimbul de proprietăţi între terenul în suprafaţă totală de 20.107 m.p. situat zona Parcul Tineretului, sector 4, proprietatea Marioarei Micşunescu şi terenul în suprafaţă de 20.107 m.p. proprietatea municipiului Bucureşti.

În prezent, prin pierderea spaţiilor verzi intravilane şi defrişarea masivă a perdelelor de protecţie de la marginea oraşului, spaţiul verde din Bucureşti s-a înjumătăţit faţă 1989: de la 34,7 milioane de metri pătraţi in 1989 la 22 milioane in 1996 şi la aproximativ 15 milioane în prezent. Efectele acestei situaţii sunt extreme: poluare, morbiditate, mortalitate, perioade lungi de expunere critica la factori nocivi, creşterea temperaturii mai mult decât creşterea medie pe ţară.

Masiv poluat, cu spaţii verzi insuficiente şi având o medie de 9009 locuitori pe kilometru pătrat, faţă de doar 3905 locuitori la Berlin, 3850 la Viena sau 1226 la Bratislava, Bucureştiul se află pe penultimul loc în topul capitalelor din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte calitatea vieţii.

În aceste condiţii, pierderea a încă două hectare de spaţiu verde şi înlocuirea lor cu o zonă rezidenţială, aşa cum intenţionează noul proprietar al terenului, este inacceptabilă. Interesul general al locuitorilor capitalei, dreptul lor la aer curat şi la zone verzi, aspecte extrem de necesare pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, ne obligă să folosim toate mijloacele legale pentru a preveni compromiterea zonei de relaxare şi agrement din Parcul Tineretului.

În consecinţă, supunem Parlamentului României, spre dezbatere şi adoptare, Propunerea legislativă privind declararea de utilitate publica a terenurilor situate in Bucureşti, zona “Parcul Tineretului”.

Documente:

1. Expunere motive Parcul Tineretului (fisier PDF)
2. Propunere Tineretului (fisier PDF)